IN NOAPTEA ASTA...

În noaptea asta-aș vrea să ningă
Pe fruntea ta, pe fruntea mea...
Doar cu speranțe și iubire
Să-nghețe răul, de-ar putea.

Să ne-avântăm în albul magic
Purtați de roibii fericiți...
Și să uităm de toate-n lume
Să fim copii, măcar o zi.

Sub cetina ce strălucește
Să-ți prind sărutul, ca o stea...
Iar sus, în vârf, s-aprind speranța
Să-ți lumineze viața grea.

Să ningă iubito, cu iubire
Să fim mereu înzăpeziți...
Să nu putem de fericire,
Să mai plecăm cândva de-aici.

Să adormim în puritate,
Sub cerul vesel și zglobiu...
Ne-nghețe grijile cu toate
Ne ningă-n palmă bucurii.

Și adormind așa, în vise
Să tot plutim, pe fulgi de nea...
Și-n noaptea asta fermecată,
Sub vâsc, din nou te-oi săruta.


 










"Câteodată soarta noastră se aseamănă cu un pom fructifer în timpul iernii. Cine ştie cu siguranţă că acel copac va înverzi şi va înflori după trecerea iernii, dar sperăm din toată inima...simţim acest lucru."-Goethe

 

PASI PRIN SUFLET

Când mergi prin suflet, să pășești cu grijă,
Poate aleile cu trandafiri vor sângera
Să nu-mi strivești speranța de iubire,
Să n-astupi rozele ascunse-n inima mea

Să calci ușor, ca dansul unui fulg,
Să simți parfumul trandafirului sfios
Să ai trecut, dar să nu ai păreri de rău,
Iar fericirea să ne înflorească iar și iar.

De spinii drumului te-or face-a șchiopăta
Te-oi vindeca cu dragostea-mi curată
Cu mâinile mele, voi smulge spinii toți
Voi fi balsamul, ce n-așteaptă vreo răsplată.

Și de vei vrea să pleci, într-un amurg,
Iar cerul sângeriu te-ar implora...
Nu-ți fie teamă, chiar și trandafirii
Te vor îmbrățișa spunându-ți: "bun rămas!"


 

















"Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată; asta înseamnă iubire."-Albert Camus

VA NINGE IUBITO...

                                 
          
Va ninge, iubito, peste mine,
Cu încă un an acum...
Curând bat sărbători la uşă
Şi vine Moş Crăciun.

M-ai întrebat ce mi-aş dori,
Ca dar de ziua mea...
Cadoul cel mai preţios,
Eşti tu şi iubirea ta.

Privesc nostalgic fulgii albi,
Dansează pentru noi...
Şi-n depărtări se-aud viori
Şi voci ce plâng ca noi.

Speranţele par îngheţate,
Sub podul dintre ani...
Iubirea pare-un felinar,
Ce arde tot mai slab.

Va ninge, iubito, cu-amintiri,
Când amândoi râdeam...
Ca doi copii, fără de griji,
Dar care se iubeau.

Vor ninge ani în părul meu,
La fel, tu vei albi...
Ca pomii de cireş în primăveri,
Tot aşteptându-mă să vin.
 








"Iarna, un anotimp al aşteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poţi bucura de fiecare oră."-John Boswell

TARA MEA

   
Am și eu o ţărișoară,
E pe hartă pe undeva...
Rătăcesc prin lumea mare,
Însă, nicăieri nu-i casa mea.

Ca și melcul, duc în spate
Speranţe, vise dulci, copilăria...
Sunt un pelerin pribeag,
Dar gându-mi zboară-n România

România-i ţara mea
Plai de dor și ofuri grele...
Căci atunci când am plecat
Sufletul și-a pus zăbrele

Rădăcinile-au rămas,
Înfipte-n glia strămoșească...
Sufletu-mi se zbate trist
Parcă-ar vrea azi ca să iasă.

Am lăsat în urmă lacrimi
Suferințe pe altar...
Și în fiecare rugă
Mama-mi pune-n suflet jar.

Am promis că m-oi întoarce
Într-o zi în țara mea...
Să privesc și să mă satur
De ținutul meu natal.

Am și eu o ţărișoară
Și-i duc doru-n lung și-n lat..
Dar nicăieri în astă lume
Nu-i ca-n România mea.

  

"Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat."-Napoleon Bonaparte

POPAS PRIN VIATA

Mă poartă viața tot mereu
pe căi întortocheate
și pașii uneori nu vor
s-asculte inima...
cu fiecare zi învăț,
să răstignesc cu șoapte
voința Ta și cu răbdare,
Mă plec în fața Ta

O picătură de speranță
o port discret în pleoapă
când norii furioși vor cerne
nimeni nu va afla...
că-ntr-un popas, o urmă,
s-a prins prin necuprins
și-oi dispărea în umbră
când va fi voia Ta!

  "Ai curajul să îţi asculţi inima şi intuiţia! Ele ştiu deja ceea ce vrei tu să devii cu adevărat."-Steve Jobs

ETERNITATE

Te priveam și doream ca acele momente să fie eternitate...
Norii parcă se certau între ei, iar sufletu-mi se ghemuia
Își făcea încet, un cuib în brațele tale
Lumea din jur își urma cursul firesc al vieții, iar noi,
Ne respiram unul pe celălalt...
Mă priveai din când, în când, iar inimile ne pulsau
Erau prea pline de iubire, prea flămânde...
Prin tăceri, vorbeau sentimentele, acum slobode
Așteptările mereu chinuitoare, se perindau între noi;
Ca printr-o pânză, treceau minutele, zilele...
Ieri era trecut, azi era prezent-trăire,
Iar mâine, o necunoscută-o întrebare,
Ce-mi frământa inima, ce-mi îngenunchea zâmbetul.
Mireasma salcâmilor ne învăluia și ca doi copii râdeam...
Iubirea ne strălucea în priviri, iar clepsidra își cernea timpul
Te prindeam cu ambele mâini, de teamă că o sa dispari
Dar timpul nu așteaptă, cu dinți de otel râdea zgomotos
Când tu te desprindeai, încet, din  îmbrățișarea mea...
Brațele-mi erau neputincioase, și sufletu-mi iar se chircea
Zâmbetu-mi pălea, și ochii își pierdeau strălucirea...
Doar iubirea ta îi putea reaprinde,
Ca pe niște candele, unde-ți șoptești dorințele,
Unde-ți îngenunchezi speranțele și lacrimile,
Uneori de fericire, alteori de tristețe...
Norii erau tot mai zgomotoși, dar ploaia ne mai păsuia
Și în acele clipe, nici nu-mi mai era teamă de ploaie,
Nici nu-mi mai aminteam de restul lumii...
Tu mă-mbrăcai cu iubirea ta și cu zâmbetul tău;
Cuvintele se odihneau suspendate pe buze, ca niște sărutări
Ochii noștri se oglindeau unii într-alții, și dacă timpul s-ar fi oprit,
Ah, dacă s-ar fi oprit atunci!...
Ar fi fost ca și cum aș fi murit și reînviat odată cu tine.

"În toate poveştile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate şi esenţa vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin toate tainele lumii."-Paulo Coelho