TARA MEA

   
Am și eu o ţărișoară,
E pe hartă pe undeva...
Rătăcesc prin lumea mare,
Însă, nicăieri nu-i casa mea.

Ca și melcul, duc în spate
Speranţe, vise dulci, copilăria...
Sunt un pelerin pribeag,
Dar gându-mi zboară-n România

România-i ţara mea
Plai de dor și ofuri grele...
Căci atunci când am plecat
Sufletul și-a pus zăbrele

Rădăcinile-au rămas,
Înfipte-n glia strămoșească...
Sufletu-mi se zbate trist
Parcă-ar vrea azi ca să iasă.

Am lăsat în urmă lacrimi
Suferințe pe altar...
Și în fiecare rugă
Mama-mi pune-n suflet jar.

Am promis că m-oi întoarce
Într-o zi în țara mea...
Să privesc și să mă satur
De ținutul meu natal.

Am și eu o ţărișoară
Și-i duc doru-n lung și-n lat..
Dar nicăieri în astă lume
Nu-i ca-n România mea.

  

"Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat."-Napoleon Bonaparte