ETERNITATE

Te priveam și doream ca acele momente să fie eternitate...
Norii parcă se certau între ei, iar sufletu-mi se ghemuia
Își făcea încet, un cuib în brațele tale
Lumea din jur își urma cursul firesc al vieții, iar noi,
Ne respiram unul pe celălalt...
Mă priveai din când, în când, iar inimile ne pulsau
Erau prea pline de iubire, prea flămânde...
Prin tăceri, vorbeau sentimentele, acum slobode
Așteptările mereu chinuitoare, se perindau între noi;
Ca printr-o pânză, treceau minutele, zilele...
Ieri era trecut, azi era prezent-trăire,
Iar mâine, o necunoscută-o întrebare,
Ce-mi frământa inima, ce-mi îngenunchea zâmbetul.
Mireasma salcâmilor ne învăluia și ca doi copii râdeam...
Iubirea ne strălucea în priviri, iar clepsidra își cernea timpul
Te prindeam cu ambele mâini, de teamă că o sa dispari
Dar timpul nu așteaptă, cu dinți de otel râdea zgomotos
Când tu te desprindeai, încet, din  îmbrățișarea mea...
Brațele-mi erau neputincioase, și sufletu-mi iar se chircea
Zâmbetu-mi pălea, și ochii își pierdeau strălucirea...
Doar iubirea ta îi putea reaprinde,
Ca pe niște candele, unde-ți șoptești dorințele,
Unde-ți îngenunchezi speranțele și lacrimile,
Uneori de fericire, alteori de tristețe...
Norii erau tot mai zgomotoși, dar ploaia ne mai păsuia
Și în acele clipe, nici nu-mi mai era teamă de ploaie,
Nici nu-mi mai aminteam de restul lumii...
Tu mă-mbrăcai cu iubirea ta și cu zâmbetul tău;
Cuvintele se odihneau suspendate pe buze, ca niște sărutări
Ochii noștri se oglindeau unii într-alții, și dacă timpul s-ar fi oprit,
Ah, dacă s-ar fi oprit atunci!...
Ar fi fost ca și cum aș fi murit și reînviat odată cu tine.

"În toate poveştile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate şi esenţa vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin toate tainele lumii."-Paulo Coelho