miercuri, 17 iunie 2015

MI-E INIMA PLINA DE TINE



Mi-e inima plină de tine,
Mi-e gândul călător după fiinţa ta,
Mi-e sufletul o oază de lumină,
Iar tu eşti îngerul ce-ai poposit în inima mea.

Mi-e râsul-plâns atunci când te aştept
Şi ziua-mi pare dureros de lungă...
Mi-e iarnă-n sufletu-mi firav şi-mi ninge blând,
Cu sărutările tale, ce-mi alină dorul şi gândul.

Mi-e şoaptă fiecare cuvânt venit din mare depărtare,
Mi-e speranţă şi dor tot ce-ascunde inima mea...
Şi ştiu că dorul meu e şi al tău, într-o lume în care,
Destinul ne râde-n faţă şi ne-aruncă-n lumi străine, pe undeva.


"Dacă nu ai suferit niciodată înseamnă că nu ești binecuvântat."- Edgar Allan Poe



FA-MA DOAMNE



Fă-mă Doamne-o lacrimă,
Să m-aşez pe un obraz...
Coborâtă dintr-un nor,
Ce-mi apasă pe grumaz.

Fă-mă Doamne-o pasăre,
Cu aripi largi, ţesute-n ceruri...
Să mă poarte peste lumi,
Peste dorurile-mi grele.

Fă-mă Doamne un fluture,
Să culeg culori din flori...
Să-mpletesc viaţa cuiva...
Dintr-un fir de curcubeu.

Fă-mă Doamne-o apă lină,
Să alin setea cuiva...
Să mă soarbă cu nesaţ,
Să nu mă poată nicicând uita.

Fă-mă Doamne anotimpuri,
Cum viaţa e schimbătoare...
Să pun vara într-un zâmbet,
Iarna să fiu aşteptarea.

Fă-mă Doamne o vioară,
Cu arcuşul fermecat...
Să îmi cânt tristeţea-n lume,
S-adorm în visul cuiva.

Fă-mă Doamne-o punte-n mare,
Să unesc lumile toate...
Să păşesc fără de teamă,
Apele ce-s tulburate.

Fă-mă Doamne o speranţă,
Să m-agăţ de cineva...
Să îmi spună două vorbe,
Ce destinul mi-ar schimba.

Fă-mă Doamne un înger bun,
Să fac strajă la o uşă...
Da-mi aripi de s-ar putea,
Să îmi port povara grea.

Fă-mă Doamne nemurirea,
Nemurirea fericirii...
S-o pot dărui cuiva,
Să-mi păstreze amintirea.


"Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața înapoi."- Seneca