SUFLET DRAG

      
Petrecutele clipe cu tine, suflet drag
Sunt pentru mine comori adunate-n suflet...
Și-n fața candelei speranței, mă închin cu drag
Și-mi picur lacrimi mute, de doruri petrecute.

Zâmbesc pierdut când vântul mă alintă
Și-n dezmierdarea lui, un chip zâmbește stins...
Din depărtări răzbat, ecouri și-amintiri,
Ce-mi luminează chipul, gândind la tine, suflet drag.

Vor trece anii toți, cu zâmbete și lacrimi
Și zi de zi m-agăț de-a ta iubire mută...
Ce mă privește parcă, dintr-un noian de fum
Cerneala e uscată pe poezia-mi frântă.

Cuvinte calde de iubire, mă însoțesc mereu
Și-n lipsa ta mă-nchin, pios, tăcută...
Ruga mea se-nalță ca un curcubeu
Iar inima oftează de doruri pătrunsă.

Te-mbrățișez cu gândul, în fiecare seară
Și-n fiecare rugă, aprind speranțele...
Ca niciun gând rău, să nu te poată ajunge
Iar viața să îți fie dulce, la fel ca sufletul tău.

 "Buzele mă dor din cauza nesărutului."-aforism de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu