FUGA DE MINE INSUMI

M-am trezit cam brusc, ca dintr-un vis
Și fugeam mereu de mine însumi...
Cu cât voiam mai mult să evadez
Inimii mele sărmane, îi creștea pulsul.

Dispăream mult timp, făr-un cuvânt
Și-mi aruncam toate ofurile-n mare...
Dar zâmbetul tău nevinovat de dulce
Mă readucea iar, în brațele-ți tandre.

Eram pierdut deja în privirea-ți caldă
Tu, te ghemuiai ca un copil timid...
Te îmbrățișam ușor, cu mare teamă
Să nu-ți strivesc sărutul, când buzele-ți ating.

Noaptea ne-mbrăca cu stele, tandră
Tu roșeai la fel ca macii din câmpii...
Și-mi erai "dulceață"...atât de dragă,
Că nici nu găsesc cuvinte să descriu.

Timpul alerga prea iute peste noapte
Și-amândoi voiam să-l înghețăm....
Să lăsăm clipa de față să ne fure,
Să ne poarte veșnic, peste neștiute căi.

Erai micuță, ca un fulg de nea zglobiu
Minunându-te ca un copil de orice întâmplare...
Când eu te sărutam pe buze și obrăjori
Închideai ochii, și te fâstâceai atât de tare.

Te priveam cu ochii-nlacrimați, de atâta fericire
Tu, erai o floare mândră, și erai numai a mea....
Panseluța dragă, ce creștea în strada "Fericirii"
Iar eu, Grădinarul, ce cu grijă zilnic o veghea.

Și așa trecură anii noștri, rând pe rând
Astăzi stau la geam și număr fericirea...
Nu pot încă socoti, cât sunt de bogat
Dar când te privesc în ochi pe tine,
Panseluțele iubirii, încă înfloresc la geam.

 "Nu iubești pe cineva pentru că este perfect. Iubești pe cineva în ciuda faptului că nu este."-Jodi Picoult