SI-TI SCRIU...

Și-ți scriu cu lacrimi de dor
Pe versu-mi veșnic alb...
Un nou poem plin de iubire;
Și din nectarul ce-ai lăsat pe buze
Tot ce-a rămas, i-un gust de amintire.

Și-ți scriu neobosit, mereu
Ți-aprind câte-o speranță-n geană...
Iar tu visând la chipul meu,
Mă vei vedea-n Luceferii de seară.

Afară iarăși lumea s-a dezlănțuit
Nații întregi se cer eliberate...
Iar eu mă zbat captiv în pieptul tău,
Iar tu în mine arzi mocnit ca un jăratec.

Și-ți scriu așa, supus și vinovat
Speranța mi-am cusut-o-n gheață...
Pășesc peste-amintiri ce-au lăcrimat,
În ochii tăi de "Julietă" fără șansă.

Și-ți scriu cu-n toc tocit de dor,
Peste coala ninsă a vieții...
Și ca-n legendele ce încă le adori,
Mă vei găsi cerșind sărutul dimineții
La Poarta Raiului, când răsăritul și apusul se-ntâlnesc.

"Nu ți-e drag cine-i frumos, ci-i frumos cine ți-e drag."- Lev Tolstoi