Când îmi spui că mă iubeşti Sunt o zână din poveşti Iar tu vii să mă răpeşti, Din castele-mpărăteşti.
Eu-ţi zâmbesc ca soarele Răsfirându-mi pletele Alergând prin gândurile tale Ca o floare cu albe petale.
Mă priveşti adeseori Cu ochi blânzi, cuceritori Şi-n sărutul tău de foc Inima îmi stă pe loc.
Cerul parcă se prăvale Când îmi ieşi iubire-n cale Iar când spui: "mi-e dor de tine!" Florile par să-mi confirme.
Se mai scutură o floare La plecarea ta, ce doare Cerul se încruntă tare, Dar când vii, e sărbătoare.
Binecuvântări divine Le găsesc stând lângă tine Mă îmbraci cu-a ta iubire Dragostea e nemurire.
Ziua este mai frumoasă Cu sărutul tău pe faţă Sunt o pasăre măiastră Ce-mi fac cuib la tine-n braţă.
Te privesc şi nu mai ştiu Dacă timpul se opreşte Fericirea îndrăzneşte Şi mă-nvaţă ca să-ţi scriu
Tandre versuri de iubire Să le porţi în buzunar Şi când umbli, aşa hoinar Inima să îţi tresalte, de atâta fericire.
"Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și
simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă
cale…” -Pablo Neruda-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu