luni, 5 septembrie 2016

SA NU TE FI AFLAT

    
Să nu te fi știut, aș fi fost câmp pustiu
M-aș fi fi uscat în mine, profund și timpuriu
Speranța mi-ar fi fost un fluture, căzând...
Cu aripi ostenite și adunate-n gând.

Și soarele s-ar stinge în fiecare zi
Și ploile s-ar naște, din ochi-mi rotunzi
Să nu te fi știut, o ce destin cumplit!
Aș fi fost azi o frunză ce-i rătăcită-n mit

Să nu te fi aflat, azi cum aș fi știut
De unde-mi iau fiorul primului sărut?
Cum aș fi respirat aerul tău hain
Plângând ca un copil, de dorul tău străin.

Să nu te fi aflat pierdut prin Univers
N-aș fi știut ce-nseamnă cuvântul te iubesc
Mi-aș fi pierdut busola, clepsidra ar fi râs
Și nimeni n-ar mai ști pe unde m-aș fi dus

Dar nici nu mai am teamă, timpul e opac
Și nici nu mai contează, eu lângă tine tac
Să nu te fi aflat, azi aș fi fost clepsidră
Cu mult nisip în mine și cu venin de hidră

Iar lumea ca un crater pe loc m-ar fi-nghițit
Cu zalele ei tristețea m-ar fi înlănțuit
Prin brațele-mi firave azi aș fi respirat
Zăcând fără suflare, așa m-ai fi aflat.

Cum poate lumea asta să se-mpartă-n doi?
Eu vers, tu poezie și toate curse-n noi
Tu, lacrimă strivită ce mă îmbrațișezi
Iar eu un vis de seară, pe care-l tot visezi.

De nu te-aș fi aflat, ce aș fi fost eu, oare
Decât o primăvară pierdută-ntr-o uitare
Dar, iată, m-ai găsit și m-ai ascuns discret
În inima ta mare, ce îți mai bate-n piept....



 

"Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."-Geo Bogza-


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu