CARE INCOTRO?...

Ce folos să văd alți ochi
Dacă nu-s ai tăi?...
La ce bun atâta soare
Dorul arde-n noi.

Zile-aleargă zăpăcite
Care încotro?...
Eu îmi număr grijile
Tu, n-apari deloc.

Plânge luna răstignită
De triste păreri...
Nu adormi, alergi în visu-mi
Iar eu sunt un pom

Brațele spre tine-aleargă
Însă, în zadar...
Fugi cu visul meu departe
Mă fac felinar

Ard așa în noaptea neagră
Și te tot aștept...
Iar când zorii mă sărută
Încă te visez.

 

"Viaţa este o succesiune de vise. Ambiţia mea este să fiu un visător conştient, atât."-Swami Vivekanada-

 

PADUREA

Ai auzit cum râde
Pădurea astăzi iară?
Cu muguri noi de floare
Cu șoapte ce-nfioară

Ai auzit cum geme iarba
Exact sub glezna ta?
Cum cerul cască tare,
Cu lacrimi noi de viorea

Ai auzit și tu copacii
Cum freamătă de dor?
Cum căprioara vine
Încet pân' la izvor

Ai auzit cum doru-mi
Te caută de zor?
Cutreierând pădurea
Strigând: o vin' odor!

Ai auzit cum vântul
Cântă iubirea mea?
Cum glăsuiește gândul
Pân' ce mi te-oi vedea.

 

 "Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o."-William Wordsworth-

IUBIREA TA MI-E LIBERTATE

Iubirea ta mi-e vin și hrană
Iubirea ta mi-e un balsam
Mi-e râs ștrengar ce îl știam
Din vremuri vechi de-odinioară.

Iubirea ta mi-e curcubeu
Ce-apare după zi de ploaie
Iubirea ta curge-n șuvoaie
Ca un nectar, în trupul meu.

Iubirea ta-i miros de viață
Cu ochi de noapte-antracit
Iar eu te caut rătăcind
Mergând prin nopțile-ceață.

Iubirea ta i-un dor nescris
Sărut ce mă îngenunchează
E lacrima ce-nlăcrimează
O dragoste de nedescris.

Iubirea ta e verde crud
Pădurea ce renaște iară
E cântul dulce ce-l aud
Cântat în tril de primăvară.

Iubirea ta mi-e împlinire
Zbor de inimi îmbrățișate
Un dans pe ritm de fericire
Iubirea ta mi-e libertate.

 

"Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor."-Khalil Gibran-

ARIPA DE INGER

Ai fost aici în orice clipă
Când prin viaţă m-am împiedicat
Mâna ta mi-a fost şi leagăn şi aripă
Ce cu dragoste mereu m-a protejat.

Nu mi-ar ajunge veşnicia
Să pot destul să-ţi mulţumesc
Tu eşti făptura cea mai dragă
Şi vreau să-ţi spun: că te iubesc.

Aripă de înger, floare rară
Eşti tu, mamă, pe Pământ
Eşti icoană sfântă, o comoară
Eşti tot ce am mai scump şi sfânt

Mamă, eşti izvor de viaţă
Eşti cântec de început
Eşti primul nume ce pe buze
Copiilor le dă contur.

Cu vocea ta mereu suavă
Cu blândeţe tu ne-nveţi
Chiar şi dojana-ţi pare dulce
De uneori ne mai şi cerţi

Şi-n ochii tăi ce se văd vise
Mă regăsesc mereu şi eu
Căci tu ai plămădit speranţe
Cu dragostea ce o nutreşti.

Prin furtuni şi ploi
Tu alergi mamă mereu
Dar nu simţi frigul şi anii
Fiindcă ne iubeşti la fel

Ne-nveţi orice, ne ocroteşti
Ne eşti reazem în clipele grele
Şi oricât ţi-ar fi de greu
Lupta n-o abandonezi.

Eşti unică în Univers
Aripă ce ocroteşti
Dar divin primit în dar
Mamă, ai venit din Rai!

Floare rară pe Pământ
Suflet cald, frumos şi blând
Mamă, tu întinereşti
Prin tot ce faci şi tot ce eşti.

 

"Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie, de parcă dânşii au descoperit numele ei şi strălucirea zăpezii."-Grigore Vieru-

ASCUNDE-MA

Ascunde-mă în suflet
Și nu lăsa să doară
Acoperă-mi complet
Suflarea mea cu-a ta
Trasează-mi drum de flori
Adu-mă-n primăvară
Să pot să las în urmă
Înghețul dintre noi.

Îmbracă-mă în cântec
Și-n sărutări suave
Ce le-am tot așteptat
În orice anotimp
Am fost ca o vioară,
Ce struna i-a-nghețat
Dar când te-am întâlnit
S-a făcut iar primăvară.

Îmbracă-mă în zâmbet
Înmugurește-mi firea
Și fă-mă iar să zburd,
Ca mieii din câmpii
Mă iartă și mă cheamă
Când dorul mă-nconvoaie
Mă strigă peste timpuri
Din tristele-amorțiri.

Atinge-mă în treacăt
În zbor de primăvară
Ca păsărea ce cântă
Pe graiul ei divin
Ascunde-mă de lume
Și-mbracă-mă cu tine
Să nu mai simt tristețe
Atunci când mi-este frig.

 

"Nu poţi împiedica păsările tristeţii să zboare pe deasupra capului tău, dar te poţi împotrivi să îşi facă cuib în părul tău."-proverb chinezesc-

VACANTA

Astăzi o să-mi iau vacanță
Ies din mine și mă duc...
Voi pleca într-o distanță
Fără nume, fără drum.

Pe deșertul feței mele
Nicio apă n-o umbla...
Numai visele rebele
Pot să plângă-n urma mea.

Iar nisipul vieții mele
Ce se scurge pic, cu pic...
Îl voi bea drept alinare
Dintr-un fermecat ibric.

Și de soarele fierbinte
Mă va săruta cumva...
Eu nu mi-oi aduce-aminte
Că am buze pe undeva.

Și-o să merg tot mai departe
Pân' ce visu-mi întâlnesc...
Și pe-o margine de zare
Să m-aștepti, de îndrăznești...
 
 

"Uneori  aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptarea nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii."-Octavian Paler-
 

SA NU TE FI AFLAT

    
Să nu te fi știut, aș fi fost câmp pustiu
M-aș fi fi uscat în mine, profund și timpuriu
Speranța mi-ar fi fost un fluture, căzând...
Cu aripi ostenite și adunate-n gând.

Și soarele s-ar stinge în fiecare zi
Și ploile s-ar naște, din ochi-mi rotunzi
Să nu te fi știut, o ce destin cumplit!
Aș fi fost azi o frunză ce-i rătăcită-n mit

Să nu te fi aflat, azi cum aș fi știut
De unde-mi iau fiorul primului sărut?
Cum aș fi respirat aerul tău hain
Plângând ca un copil, de dorul tău străin.

Să nu te fi aflat pierdut prin Univers
N-aș fi știut ce-nseamnă cuvântul te iubesc
Mi-aș fi pierdut busola, clepsidra ar fi râs
Și nimeni n-ar mai ști pe unde m-aș fi dus

Dar nici nu mai am teamă, timpul e opac
Și nici nu mai contează, eu lângă tine tac
Să nu te fi aflat, azi aș fi fost clepsidră
Cu mult nisip în mine și cu venin de hidră

Iar lumea ca un crater pe loc m-ar fi-nghițit
Cu zalele ei tristețea m-ar fi înlănțuit
Prin brațele-mi firave azi aș fi respirat
Zăcând fără suflare, așa m-ai fi aflat.

Cum poate lumea asta să se-mpartă-n doi?
Eu vers, tu poezie și toate curse-n noi
Tu, lacrimă strivită ce mă îmbrațișezi
Iar eu un vis de seară, pe care-l tot visezi.

De nu te-aș fi aflat, ce aș fi fost eu, oare
Decât o primăvară pierdută-ntr-o uitare
Dar, iată, m-ai găsit și m-ai ascuns discret
În inima ta mare, ce îți mai bate-n piept....


 

"Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."-Geo Bogza-

CAND IMI SPUI

Când îmi spui că mă iubeşti
Sunt o zână din poveşti
Iar tu vii să mă răpeşti,
Din castele-mpărăteşti. 

 

 

Eu-ţi zâmbesc ca soarele
Răsfirându-mi pletele
Alergând prin gândurile tale
Ca o floare cu albe petale.

Mă priveşti adeseori
Cu ochi blânzi, cuceritori
Şi-n sărutul tău de foc
Inima îmi stă pe loc.

Cerul parcă se prăvale
Când îmi ieşi iubire-n cale
Iar când spui: "mi-e dor de tine!"
Florile par să-mi confirme.

Se mai scutură o floare
La plecarea ta, ce doare
Cerul se încruntă tare,
Dar când vii, e sărbătoare.

Binecuvântări divine
Le găsesc stând lângă tine
Mă îmbraci cu-a ta iubire
Dragostea e nemurire.

Ziua este mai frumoasă
Cu sărutul tău pe faţă
Sunt o pasăre măiastră
Ce-mi fac cuib la tine-n braţă.

Te privesc şi nu mai ştiu
Dacă timpul se opreşte
Fericirea îndrăzneşte
Şi mă-nvaţă ca să-ţi scriu

Tandre versuri de iubire
Să le porţi în buzunar
Şi când umbli, aşa hoinar
Inima să îţi tresalte, de atâta fericire. 

 

 "Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale…” -Pablo Neruda-

 

 

 

 

ARIPA

Nu ştiu povestea cum a început,
Cum dintr-odată, tu, ai apărut...
Ca un copil timid m-am rătăcit,
În imensitatea ochilor de antracit...
Iar râsul tău şi-acum, încă răsună
S-a aşezat în inimă, ca o arsură.

Liniştea ta, mereu nefirească
M-a bulversat, ca pe-o fereastră...
De unde privesc spre dimineţi,
Ce-şi scutură zori-n săgeţi...
Nu sunt săgeţi otrăvitoare,
Sunt de la Cupidon, din zare.

Mă tot feresc, dispar în umbră,
Dar sufletu-mi tot las-o dâră...
O dâră fină din clepsidră,
Mă risipesc şi iar sunt plină...
Îmi pierd o aripă în zbor,
Şi-mi creşte alta-ncetişor.

Şi-apoi sunt şoaptă, sau tăcere,
Sunt cântec de izvor, durere...
Sunt lacrimă, sau bucurie,
Sunt poate vis, sau poezie...
Sunt zâmbet cald, pe chipul tău,
Sau aripă, la rândul meu.


 

"Fericirea desenată pe chipul de înger al unei femei se arată bărbatului ca un miraj la orizont topindu-se în culorile deşertului."-Marius Torok

IN NOAPTEA ASTA...

În noaptea asta-aș vrea să ningă
Pe fruntea ta, pe fruntea mea...
Doar cu speranțe și iubire
Să-nghețe răul, de-ar putea.

Să ne-avântăm în albul magic
Purtați de roibii fericiți...
Și să uităm de toate-n lume
Să fim copii, măcar o zi.

Sub cetina ce strălucește
Să-ți prind sărutul, ca o stea...
Iar sus, în vârf, s-aprind speranța
Să-ți lumineze viața grea.

Să ningă iubito, cu iubire
Să fim mereu înzăpeziți...
Să nu putem de fericire,
Să mai plecăm cândva de-aici.

Să adormim în puritate,
Sub cerul vesel și zglobiu...
Ne-nghețe grijile cu toate
Ne ningă-n palmă bucurii.

Și adormind așa, în vise
Să tot plutim, pe fulgi de nea...
Și-n noaptea asta fermecată,
Sub vâsc, din nou te-oi săruta.


 










"Câteodată soarta noastră se aseamănă cu un pom fructifer în timpul iernii. Cine ştie cu siguranţă că acel copac va înverzi şi va înflori după trecerea iernii, dar sperăm din toată inima...simţim acest lucru."-Goethe

 

PASI PRIN SUFLET

Când mergi prin suflet, să pășești cu grijă,
Poate aleile cu trandafiri vor sângera
Să nu-mi strivești speranța de iubire,
Să n-astupi rozele ascunse-n inima mea

Să calci ușor, ca dansul unui fulg,
Să simți parfumul trandafirului sfios
Să ai trecut, dar să nu ai păreri de rău,
Iar fericirea să ne înflorească iar și iar.

De spinii drumului te-or face-a șchiopăta
Te-oi vindeca cu dragostea-mi curată
Cu mâinile mele, voi smulge spinii toți
Voi fi balsamul, ce n-așteaptă vreo răsplată.

Și de vei vrea să pleci, într-un amurg,
Iar cerul sângeriu te-ar implora...
Nu-ți fie teamă, chiar și trandafirii
Te vor îmbrățișa spunându-ți: "bun rămas!"


 

















"Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată; asta înseamnă iubire."-Albert Camus

VA NINGE IUBITO...

                                 
          
Va ninge, iubito, peste mine,
Cu încă un an acum...
Curând bat sărbători la uşă
Şi vine Moş Crăciun.

M-ai întrebat ce mi-aş dori,
Ca dar de ziua mea...
Cadoul cel mai preţios,
Eşti tu şi iubirea ta.

Privesc nostalgic fulgii albi,
Dansează pentru noi...
Şi-n depărtări se-aud viori
Şi voci ce plâng ca noi.

Speranţele par îngheţate,
Sub podul dintre ani...
Iubirea pare-un felinar,
Ce arde tot mai slab.

Va ninge, iubito, cu-amintiri,
Când amândoi râdeam...
Ca doi copii, fără de griji,
Dar care se iubeau.

Vor ninge ani în părul meu,
La fel, tu vei albi...
Ca pomii de cireş în primăveri,
Tot aşteptându-mă să vin.
 








"Iarna, un anotimp al aşteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poţi bucura de fiecare oră."-John Boswell

TARA MEA

   
Am și eu o ţărișoară,
E pe hartă pe undeva...
Rătăcesc prin lumea mare,
Însă, nicăieri nu-i casa mea.

Ca și melcul, duc în spate
Speranţe, vise dulci, copilăria...
Sunt un pelerin pribeag,
Dar gându-mi zboară-n România

România-i ţara mea
Plai de dor și ofuri grele...
Căci atunci când am plecat
Sufletul și-a pus zăbrele

Rădăcinile-au rămas,
Înfipte-n glia strămoșească...
Sufletu-mi se zbate trist
Parcă-ar vrea azi ca să iasă.

Am lăsat în urmă lacrimi
Suferințe pe altar...
Și în fiecare rugă
Mama-mi pune-n suflet jar.

Am promis că m-oi întoarce
Într-o zi în țara mea...
Să privesc și să mă satur
De ținutul meu natal.

Am și eu o ţărișoară
Și-i duc doru-n lung și-n lat..
Dar nicăieri în astă lume
Nu-i ca-n România mea.

  

"Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat."-Napoleon Bonaparte

POPAS PRIN VIATA

Mă poartă viața tot mereu
pe căi întortocheate
și pașii uneori nu vor
s-asculte inima...
cu fiecare zi învăț,
să răstignesc cu șoapte
voința Ta și cu răbdare,
Mă plec în fața Ta

O picătură de speranță
o port discret în pleoapă
când norii furioși vor cerne
nimeni nu va afla...
că-ntr-un popas, o urmă,
s-a prins prin necuprins
și-oi dispărea în umbră
când va fi voia Ta!

  "Ai curajul să îţi asculţi inima şi intuiţia! Ele ştiu deja ceea ce vrei tu să devii cu adevărat."-Steve Jobs

ETERNITATE

Te priveam și doream ca acele momente să fie eternitate...
Norii parcă se certau între ei, iar sufletu-mi se ghemuia
Își făcea încet, un cuib în brațele tale
Lumea din jur își urma cursul firesc al vieții, iar noi,
Ne respiram unul pe celălalt...
Mă priveai din când, în când, iar inimile ne pulsau
Erau prea pline de iubire, prea flămânde...
Prin tăceri, vorbeau sentimentele, acum slobode
Așteptările mereu chinuitoare, se perindau între noi;
Ca printr-o pânză, treceau minutele, zilele...
Ieri era trecut, azi era prezent-trăire,
Iar mâine, o necunoscută-o întrebare,
Ce-mi frământa inima, ce-mi îngenunchea zâmbetul.
Mireasma salcâmilor ne învăluia și ca doi copii râdeam...
Iubirea ne strălucea în priviri, iar clepsidra își cernea timpul
Te prindeam cu ambele mâini, de teamă că o sa dispari
Dar timpul nu așteaptă, cu dinți de otel râdea zgomotos
Când tu te desprindeai, încet, din  îmbrățișarea mea...
Brațele-mi erau neputincioase, și sufletu-mi iar se chircea
Zâmbetu-mi pălea, și ochii își pierdeau strălucirea...
Doar iubirea ta îi putea reaprinde,
Ca pe niște candele, unde-ți șoptești dorințele,
Unde-ți îngenunchezi speranțele și lacrimile,
Uneori de fericire, alteori de tristețe...
Norii erau tot mai zgomotoși, dar ploaia ne mai păsuia
Și în acele clipe, nici nu-mi mai era teamă de ploaie,
Nici nu-mi mai aminteam de restul lumii...
Tu mă-mbrăcai cu iubirea ta și cu zâmbetul tău;
Cuvintele se odihneau suspendate pe buze, ca niște sărutări
Ochii noștri se oglindeau unii într-alții, și dacă timpul s-ar fi oprit,
Ah, dacă s-ar fi oprit atunci!...
Ar fi fost ca și cum aș fi murit și reînviat odată cu tine.

"În toate poveştile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate şi esenţa vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin toate tainele lumii."-Paulo Coelho

CAVALERUL NOPTII

Dormea în mine râsul, dulce și sprințar
Iar tu ai apărut, când eu visam duios...
Mi-ai trezit veselia și pofta de frumos
Și-ai presărat în visu-mi, praf de mărgăritar.

Mocnea-n mine speranța, o candelă apinsă
Și te  visam, din depărtări cum mie-mi surâdeai...
Clipeam mereu sfioasă, iar tu te minunai,
Cum poate timpul să păstreze, comoară neatinsă.

Veneai cumva din timpuri, cu cavaleri, regine
Și te urmam tăcută prin coridoare vechi...
Teamă n-aveam deloc, tu mă priveai cu-n ochi,
Iscoditor și tandru și-aveai grijă de mine.

Păreai un cavaler, în armuri strălucitoare,
Pe umerii vânjoși păru-ți curgea inele...
Pe-un roib ce galopa, prin gândurile mele,
Iar roba nopții tandre, ne învelea ocrotitoare.

Sub licăriri de stele, priviri îngemănate,
Eroi dintr-o poveste, ne regăseam de mână...
Luna zâmbea complice, părea o zână bună,
Ce ne ghida cu grijă, prin locuri neumblate.

.............................................

Și m-am trezit din vis, privirea căutându-ți
Pe năzdrăvanul tău, te depărtai de lume...
Strigam în urma ta, fără să știu ce nume,
Dar zorii te-nghițeau, în  mantia luminii.
 

"A iubi înseamnă a pierde o parte din tine şi a o lăsa să plece.Pînă cînd nu își va găsi adevăratul sens al vieții"-Ion Anatol

CA UN ACTOR...

Ca un actor, pe-o scenă în ovații,
Apare omul, umil, cu umerii aduși...
Cu fața palidă și ochii arși,
De lacrimi, patimi și-aspirații.

Și mai zâmbește uneori, cam strâmb,
Privește înspre lume, parcă-i mut...
Poverile-i din sufletu-abătut,
L-apasă cu durere, ca și-un plumb.

Și neputința ce-o purtăm în sânge,
Se vede-n chipuri pale, cum ne frânge
Nici lacrima fierbinte, neputând-o stinge,

Speranța noastră rămânând doar un abis,
Un mare hău de casă, far' de-acoperiș
Îngerii privind cu zâmbete-nghețate, triști.

"Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni."-Lev Tolstoi