IUBIRE, BIBELOU DE PORTELAN

                                        
Iubire, bibelou de porţelan,
Când mă gândesc la tine, inima îmi plânge...
Şi-aş vrea să te ating, dar e în zadar,
Căci ştiu că te vei sparge, iar sufletul mi-ai frânge.

Iubire, bibelou de porţelan,
Vorbesc cu tine doar de la distanţă...
Mi-e teamă să m-apropii în zadar,
Căci tu eşti doar statuie şi ai inima de ghiaţă.

Iubire, bibelou de porţelan,
Tu nu ai lacrimi, nu ai sentimente...
Şi mi-aş dori să fiu în pielea ta,
Măcar să nu am patimi, sau resentimente.

Iubire, bibelou de porţelan,
Va trece timpul şi vei fi aceiaşi...
Iar eu voi fi mereu rătăcitor
Şi-n fiecare loc voi căuta femeia.

Iubire, bibelou de porţelan,
Rămâi în suflet şi în gând ca amintirea...
Şi cât de mult am vrut să fii iubirea mea,
Mi-ai risipit speranţa, toată fericirea.

Iubire, bibelou de porţelan,
Mă voi gândi şi voi visa la tine...
Tu eşti mult prea fragilă pentru viaţa mea
Şi doar cu-n simplu gest, te-ai sparge fără şovăire.

Iubire, bibelou de porţelan,
Mi-aş fi dorit să fii mereu iubirea mea...
Dar ce folos că te-ai născut din porţelan
Şi niciodată nu vei fi în viaţa mea.

Iubire, bibelou de porţelan,
Tu m-ai rănit şi inima îmi plânge...
Şi niciodată nu vei şti că indiferenţa ta,
Mi-a spulberat şi şansa de-a visa.

Iubire, bibelou de porţelan,
Mai trece-o zi şi dorul meu de tine,
Mă poartă tot mai mult spre chipul tău...
Dar ce folos, că inima nu-ţi spune
Şi nu mă vezi că bat la geamul tău.

"A trăi este conflict și chin, dezamăgire și dragoste și sacrificiu, răsărituri strălucitoare și furtuni năpraznice. Am spus asta acum ceva timp și astăzi nu cred că aș adăuga un singur cuvânt."-definiție de Laurence Olivier