REGELE "KING"

Sub fulgii jucăuşi ce coboară,
Aidoma unui joc de mister,
Petrecut-am noaptea de iarnă,
Prin mormane de nămeţi.
Privit-am spre cerul deschis
Văzut-am lumina în el
Şi-ntregul covor de omăt
S-a-ntins spre o lume de vis.

Pluteşte în aer misterul
Atâtea secrete din van,
Ieşit-au acum spre lumină,
Venit-au să tulbure iar.
S-a rupt cerul liniştii blânde,
S-a frânt ca sufletul meu
Şi vântul năpraznic al iernii,
Vuieşte de parcă-i blestem.

Furtuna, fantoma din umbră,
Dezlănţuie prăpădul ceresc,
Din scaun căzut-a un rege,
"King", e faimosul blestem.
Şi-n urletele turbate de vifor,
Răsuflă ca-ntr-un nou vârtej,
Din roata crudului destin
Azi iar domneşte-un înţelept.

Şi dacă King e alungat, prăpădul e pe-aproape,
Vântul se pare că-i turbat,
Nimeni nu mai răzbate...
Cetatea e ca un refugiu, dar pentru un moment,
E luată-n salturi, e război,
Timpul e la curent...
Dezlănţuit ca un nebun, urla vântul turbat,
Nimeni nu va mai îndrăzni s-alunge pe-mpărat.

La fel şi King e ca turbat, e mânios şi tună,
Pe fiecare l-a plesnit, doar cu o uitătură...
Privirea e atât de rece, de vrea te şi îngheaţă,
De-aceea vremea-i ca şi el şi sufletu-ţi îngheaţă.
A dispărut frumosul cer şi-ambrățișat mânia,
Acum e unul ca şi King, ce-aduce nebunia
Şi-n calea celor ce-ndrăznesc să spună : "nu mă tem!"
A presărat blestem şi ură, să vadă de se tem.

"Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii."- John F. Kennedy