MIREASA SUFLETULUI MEU

Îți mai amintești iubito
Ziua-n parcul cu castani?
Ne plimbam mână în mână
Fericiți ca doi școlari.

Tu purtai rochiță albă
Și-n obraji aveai bujori...
Și când eu te sărutam,
Pomii ne-alintau cu flori.

Îți mai amintești iubito
Când ți-am spus că te iubesc?
M-ai privit cu ochii mari,
Și-ai roșit...ah ce moment!

Și eram atât de tineri,
Doi copii, fii de țărani...
Nu știam de griji, de rele,
Însă viața ne-a-nvățat.

Îți mai amintești iubito
Cum stăteai pe brațul meu?
Mă rugam să-ți fie frig,
Să te-mbrățișez mereu.

Copaciii erau în floare,
Iar eu te sorbeam de drag...
Însă viața e haină
Și-am plecat să fac un ban.

Pe poteca-nstrăinării,
Am pornit cu pas timid...
Am scrâșnit din dinți puternic
Și-am jurat c-o să revin.

Îți mai amintești iubito?
Am promis că nu te uit...
Astăzi m-am întors acasă,
Te caut cu ochi flămânzi.

Ah, ce vremuri depărtate!
Ochii mei cată prin lunci...
Și-ți așteaptă chipul tandru,
Să-mi apară ca-n trecut.

Liliacu-i iar în floare
Și-mi șoptește-ncetișor...
Că ți-e dor de-o-mbrățișare,
De-ai mei ochi pătrunzători.

-Hai iubito de te-arată!
Curmă-mi dorul arzător...
Vin' să te sărut o dată
Iar apoi, pot și să mor.

Gura ta de fragă coaptă,
S-o mai simt, pe gura mea...
Iară seara când ne-o strânge,
Ne-om ascunde-n haina mea.

Vom trăi visul aievea,
Cel visat de amândoi...
Și-o să te-mbrac în fericire
Mireasa sufletului meu.

"Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci."- Mahatma Gandhi