MAYA

       
Mergeam pierdut în gândurile mele,
Când am zărit-o chiar în faţa mea...
Stătea chircită, sub o streaşină umbrită
Şi-avea privirea speriată, ce-i trăda povara grea.
Doi ochi de mure coapte, s-au năpustit asupra mea,
Iscoditori, păreau să-ntrebe:
"Ce cauţi tu pe strada mea?"...
Faţa-i murdară îi trăda o viaţă zbuciumată,
Iar trecătorii prea grăbiţi, o priveau nepăsători, sălbatici...
Unii râdeau şi aruncau, cu pietre înspre ea,
Iar ea, copil nevinovat se ghemuia mai strâns, sub povara sa.
Şi m-am oprit din drumul vieţii mele tumultoase,
Am vrut să văd acel mister, ascuns sub pleoapa sa...
Ea m-a privit tăcut, cu ochi de Jaguar sălbatic,
De sub cascada de inele încâlcite, ce-i curgeau pe faţa sa,
Inele ca şi abanosul, ce acum în soare străluceau.
Avea nasul puţin în vânt, semn de mândrie
Şi-n barbă o gropiță se-ascundea...
Faţa-i era albă, dar plină de tăciune,
Încât părea un demon mic, cu ochi ce scânteiau.
Şi am ştiut că micul demon se temea...
M-am apropiat mai mult, dar ea se tot îndepărta.
Am întrebat-o cum o cheamă şi mirată mă iscodea,
Părea că-ntreaga furtună cerească, se va năpusti asupra mea...
Şi a şoptit cu vocea zeilor de altă dat' ...un nume ce n-am înţeles,
Dar l-a rostit pentru a două oară: "Maya"
Şi-ntregul univers, îmi părea acum mult mai firesc.
Era ca-n visul meu, era acel nou început ce-l aşteptam...
Şi-abia acum înţelegeam, de ce paşii mei,
Mă purtau pe-această stradă, chiar în faţa sa...
Venise vremea să se împlinească profeţia,
Din visul meu, ce nu demult părea absurd....
Dar micul demon "Maya", era profeţia, pentru un nou început.

"Am învățat că oamenii vor uita ceea ce ai spus, că oamenii vor uita ceea ce ai făcut, dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai  făcut să se simtă."- Maya Angelou