RATACITOR

Rătăcitor în mine însumi,
Îndur amar, după amar...
Potirul se preface-n scâncet
Destinul n-are vreun habar.

Pășesc așa la întâmplare
Străbat hotar, după hotar...
Iubirea-mi țipă disperată
Și leac nu am ca s-o împac.

Se zbat în pleoape-mi năzuințe
Și-n inimă nu-mi mai încap...
Mă-ngenunchează neputințe
Dar mă ridic într-un final.

Privirea mi se-nalță mândră
Acolo-n Cer i-un Dumnezeu...
O mână-ntinde cu răbdare
Și-mi netezește drumul greu.

Poverile cărate-n suflet
Se vor preface-n trandafiri...
Și-atunci când anii mă vor ninge
Voi colinda grădina Edenul înflorit.

Și-oriunde m-oi afla în lume
Îmbrățișând hotar, după hotar
Îmi voi păstra: decența, inocența
Și-s mândru că-s fiu daco-roman.

"Speranța poate lumina bezna, atunci când inima devine confuză."- Robert Hensel