II SPUN VIORII

Îi spun viorii azi să tacă,
Să nu-mi mai cânte la fereastră,
Dar ea n-aude,ori nu-i pasă,
Că mi-a spulberat visele în faţă.

Şi plec în lumea asta mare,
Să nu aud atâta jale...
Vioara parcă nu-nţelege,
Că-n al ei cânt e doar durere.

Dar ce folos că plec din casă,
Vioara-n urma mea aleargă,
Tristeţea ei mă prinde de mână,
Chiar dacă eu îi spun: "noapte bună!"

Iar dimineaţa cum începe,
Pe note triste mă trezeşte...
O rog din suflet să-nceteze,
Durerea mea să o scurteze.

Dar nu contează ce aş zice,
Vioara cântă-n note triste,
Îmi picură lacrimi amare,
Căci tot ce-a fost e renunţare.

E renunţarea la iubire,
La dulci speranţe, la mândrie...
E renunţarea de-a lupta,
Pentru tot ce-a fost frumos cândva.

"Muzica este hrana sufletului"-William Shakespeare