Se-aude o vioară-n miez de noapte,
Eu stau tăcut şi o ascult...
Arcuşul parcă plânge printre note triste,
Un glas şoptit abia răzbate dintre munţi...
Zăpada pare că-i de aur,când luna se alintă printre stele
Şi-mi amintesc de ochii tăi de stele-ntunecate,
Ce au lăsat în viaţa mea numai mistere....
Vioara cântă,cântă de răsună toată depărtarea,
Care a nins cu punţi de dor distanţele întregi,
Iar vocea ce răzbate printre note triste
Mă cheamă melancolic spre neştiutele poteci....
Şi-ascult pierdut în gânduri şi rătăcit în mine,
Acele dulci chemări pe note triste de iubire...
Iubito...am să vin,cărarea către tine o s-o găsesc,
Tu cântă-mi doar cu note line drumul tot,
Eu de atâta dor nu mai cunosc,
Nici alte drumuri şi nici alţi ochi de stele,
Ce mă ghidează-n noapte printre dorurile mele...
Vioară tu nu obosi,cântă-mi iubirea,
Îndrumă-mi paşii ce se-mpiedică mereu,
Acolo-n munţi cu puritate ce m-aşteaptă,
Frumoasa mea cu ochi de stele-ntunecate şi surâs de cer.
"Viața e la fel cum ai interpreta în public un solo de vioară, învățând știința instrumentului pe măsură ce cânți"-Samuel Butler
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSub geamul tău îţi cânt în ceas de seară,
RăspundețiȘtergereCând ochii-ti strălucesc ca mii de stele
Şi buzele-mi trimit mii de bezele,
Iar eu scot note tandre din chitară.
Vă mulțumesc pentru frumoasele versuri.
RăspundețiȘtergere