ANOTIMPURI

     

    
Nebun de dor, alunec iar în labirinturi
Tu te cobori din rama prăfuită de anii grei...
Pe trup ai muguri de flori și-n păr ai fluturi,
Ești ispita primăverii, ce-mi răsfaţă ochii mei.

Zâmbesc căldurii tale, ce dă năvală-n suflet
Și gustul de cireașă, încă ţi-l simt pe buze...
Prin voalurile fine îţi văd trupul în umblet,
Iar pe obraji, macii ţi-au înflorit cu tot cu frunze.

Furtuni aduni în mine când gust licoarea-ţi dulce,
Dar tu mă-mbeţi mai mult ca orice vin din lume...
Te gust și nu mă satur și te-aș gusta o viață,
Oh, toamnă răsfățată, de ce-mi fugi-i din braţă?

Și-așa-mi umbli prin sânge, viaţa pulsând prin tine,
Ești fulg de nea zglobiu, ce mi te topești în brațe...
Și să valsez cu tine, aș vrea o iarnă-ntreagă,
Noi doi prin anotimpuri, furtunile vieții să ne piardă.

"Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-ți toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii."-Grigore Vieru