Dă-mi foc să ard la fel ca lumânarea,
Să-mi picur anii printre anotimpuri și să simt...
Și-apoi mă stinge, cu o sărutare,
Ce va-nteţi mai aprig al meu foc nestins.
Dă-mi apă și chibrit și-mi vor ajunge,
În vremuri tulburi aș putea răbda...
Voi ţine flacăra să ardă-n mine,
Iar apa mă va ajuta, să nu cer sărutarea ta.
Dă-mi un chibrit și-l voi păstra cu grijă,
Focul va arde ne-ncetat în inima mea...
Iar apa va fi sfântă, ca-n poveste,
Va vindeca tot ce focul va devora.
Dă-mi timp și spațiu să descopăr,
Secretele ascunse-n foc și apă...
Dă-mi înţelepciunea zeilor de altă dat'
Să nu-ţi cad pradă, când voi fi prea însetată.
Deschide-mi orizonturi, perspective,
Și poate vom arde ca o torţă, tu și eu...
Ne vom scalda în apa nemuririi
Și te voi aștepta să mergi pe drumul meu.
"Cu pasiunile noastre e ca și cu apa și focul, e bine să le stăpânești și e rău
ca ele să te stăpânească pe tine."-Aesop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu