ASEARA

Aseară te-am privit cum dormi,
Stăteam în umbra nopţii cenuşii...
Iar când pleoapele delicate ţi-au căzut,
M-am apropiat de patul tău, că un înger tăcut.

Erai aşa frumoasă, că o zână din poveşti
Şi-n colţul gurii ţi se odihnea un zâmbet liniştit...
Oare visai la mine?...oh, ce gând trăznit!
Dar frumuseţea ta, pur şi simplu m-a vrăjit.

Păreai desprinsă dintr-o carte cu poveşti,
O buclă blondă ţi se odihnea rebelă peste faţă...
Şi faţa ta angelică avea acel surâs,
Ce nu-l poţi da uitării niciodată.

Şi te priveam halucinant şi tulburat de tine,
Pieptul îţi tresălta cu respiraţie uşoară...
Atât de delicată şi fragilă...o fecioară
Şi parcă erai coborâtă dintr-o sfântă icoană.

Te-am dezbrăcat de gândurile toate,
De-acele temeri şi tristeţi ascunse-n cuget...
Şi te-am acoperit cu noi speranţe, cu iubire
Şi ţi-am strecurat lumina veşnică în suflet.

Voiam să plec, dar nu mă înduram de-a ta prezenţă îngerească,
Dar zorii nemiloşi deja băteau la uşa-ţi ferecată...
Şi sarutandu-te uşor pe frunte am plecat... dar cu speranţa,
Că mâine seară, prințesa mea cea dulce iarăşi o să mă vrăjească.

"Iubirea este o ființă sălbatică. Când încercăm să o ținem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobește. Când încercăm să o înțelegem, ne tulbură."-Paulo Coelho