Începe iar o altă zi, o nouă dimineață,
Un ochi zâmbește, altu-i trist,
Mergând prin ceața deasă...
Se văd prin beznă licurici, sau poate sunt speranțe...
Ce pâlpâie încet acum, ca focul din odaie.
Privesc absent și abătut,
Cum picături brăzdează orizontul,
Iar frigul pătrunde repejor în suflet, ca un vultur...
Tăcerea e atât de apăsătoare, iar norii au alungat...
Acele raze dulci de soare, ce sufletul cândva mi-a alintat.
Se-aude un plâns, ce-i alintat și caută căldură,
În brațe vrea să fie luat, poate de-o inimă bună...
Un suflet mic, nevinovat, o gingașă făptură,
E un cățel isteț, ștrengar, ca noaptea-ntunecată
Sensibil la orice gest mărunt, e gata să te placă.
Un gest mărunt e important, atunci când chiar îți pasă,
Dar lumea fuge uneori de gesturi, sau de-o șansă...
E greu ca uneori să-ți pui și sufletul pe tavă
Și e păcat să îți trăiești viața, fiind mereu în grabă...
Căci va veni un "prea târziu" când totul se destramă.
"Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc.Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate."- William Shakespeare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu