Şi vine o zi, când viaţa ţi se pare ca un castel de nisip,
Iar tu eşti copilul ce încearcă să-l creeze...
Te simţi neputincios văzând cum se dărâmă-n faţa ta
Şi te întrebi mirat unde-ai greşit?
Şi vine o zi, când toate cuvintele amuţesc,
Rămân suspendate între cer şi pământ,
Asemeni fluturilor ce şi-au frânt aripile în zbor,
Dar încă zbor, în bătaia vântului uşor.
Şi vine o zi, când tăcerea grea e tot ce ţi-a rămas,
Iar singura certitudine ce toţi o avem în această lume trecătoare,
Este moartea, ce zilnic pândeşte de undeva...
Iar clepsidra vieţii se scurge pic cu pic sub privirea ta.
Şi vine o zi, când tot ce ai trăit ţi se derulează în minte, ca un film
Şi mii de întrebări se îmbulzesc în mintea ta, fără răspuns...
Dar singură mângâiere şi speranţă ce-o aştepţi mereu,
Vine de undeva de sus.
Şi vine o zi, când simţi că nici să plângi nu poţi,
Ca şi cum durerea a secat marea de lacrimi...
Ai aşteptat o viaţă-ntreagă un ceva,
Dar ca răspuns, ai primit doar promisiuni deşarte.
Şi vine o zi, când trebuie să-ţi iei şi "bun rămas" de la toţi,
Nimic nu este veşnic odată ce pe lumea asta s-a născut...
Ne naştem cu mii de speranţe şi trăim viaţa intens,
Dar adevărata înţelepciune şi secretul fericirii, rămân tot un mister.
"Fericirea perfectă nu există pe acest pământ; aceasta s-a zis de mult timp și de oamenii foarte învățați; avem însă iluziunea, credința și speranța. Aceste daruri divine compun pentru noi, aici pe pământ, ceea ce numim fericire."- Nicolae Filimon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu